Conflictul din Ucraina pare interminabil, iar Rusia lui Vladimir Putin nu dă semne de oboseală. Analiștii militari atrag atenția asupra capacității de regenerare a armatei coordonate de la Kremlin, numai că, paradoxal, „mașina de război” a Moscovei primește „combustibil” chiar de acolo de unde nu s-ar aștepta nimeni. Apar întrebări îngrijorătoare, iar un astfel de paradox dă de gândit și face loc unor acuzații grave.
Ar fi permis URSS mărfuri din Japonia lui Hirohito sau Germania lui Hitler să treacă prin pământurile sale în timpul Marelui Război Patriotic? Este o întrebare pe care și-o pune jurnalistul Mihail Krutikhin ,specialist în piața de petrol și gaze, iar acesta oferă și un răspuns tranșant. „Evident că nu”, notează Krutikhin într-o analiză publicată de The Moscow Times.
Concluzia atrage după sine și un mare semn de întrebare legat de faptul că Ucraina încă permite Rusiei ca petrolul rusesc să tranziteze teritoriul ucrainean.
La sfârșitul lunii august, continuă Mihail Krutikhin, un consilier al șefului biroului președintelui ucrainean, Mykhaylo Podolyak, a anunțat că acest tranzit va fi stopat începând cu data de 1 ianuarie 2025.
„Dar s-a dovedit, curând, că declarația sa a fost prematură, pentru că premierul Denîs Anatoliovîci Șmîhal a confirmat că secțiunea ucraineană a sistemului de conducte Druzhba va continua să transporte petrol rusesc.
Analiștii proguvernamentali de petrol și gaze din Moscova nu și-au ascuns satisfacția, spunând că declarația lui Podolyak a fost «de dragul PR».
Poziția autorităților ucrainene este uimitoare chiar și din punctul de vedere al aritmeticii elementare.
Potrivit calculelor ucrainenilor, achizițiile europene de petrol și gaze livrate prin Ucraina aduc Rusiei 12 miliarde de dolari pe an.
Între timp, Kievul primește doar 230 de milioane de dolari în schimbul taxelor de tranzit”, notează Mihail Krutikhin în analiza sa.
Mai mult, avertizează Krutikhin, această schemă permite lobby-urilor proruse din Austria și Slovacia – care încă achiziționează petrol și gaze rusești – „să încetinească sprijinul militar european pentru Ucraina”.
„Lideri europeni precum Robert Fico din Slovacia și Viktor Orban din Ungaria își folosesc îngrijorările legate de impactul economic asupra statelor membre UE pentru a-și justifica poziția – în mod flagrant antiucraineană – cu privire la ajutorul acordat Kievului.
Cu toate acestea, prin oprirea tranzitului de petrol și gaze din Rusia către Europa, Kievul ar beneficia enorm de pe urma sufocării unei surse uriașe de venituri pentru mașina de război a Rusiei la un cost relativ scăzut pentru propriul buget.
În al doilea rând, mutarea nu ar duce la probleme juridice pentru clienții Rusiei din Europa. Decizia Ucrainei ar constitui o forță majoră care ar evita necesitatea plății penalităților pentru oprirea anticipată a achizițiilor”, mai scrie jurnalistul Mihail Krutikhin.
În al treilea rând, punctează jurnalistul, „elementele proruse din Ungaria, Austria și Slovacia și-ar pierde principalul argument împotriva deconectării totale a combustibililor fosili ruși de pe piața europeană”.
Și, în sfârșit, liderii Kievului nu s-ar mai confrunta cu problema dificilă ridicată de incapacitatea de a explica, pe înțelesul tuturor, de ce facilitează îmbogățirea aceleiași țări care comite crime de război pe propriul pământ.
Există forțe la Kiev care sunt în favoarea opririi tranzitului de gaze, dar opinia lor pare să nu influențeze deciziile luate. Nu putem decât să ne întrebăm dacă, totuși, corupția este de vină, deoarece nu există o explicație rațională pentru această (n.red. – tergiversare), mai ales în timpul războiului”, concluzionează Mihail Krutikhin.
Pe de altă parte, de la începtul conflictului din Ucraina, Rusia lui Vladimir Putin a făcut tot posibilul pentru a fenta sancțiunile occidentale și pentru a continua să obțină venituri uriașe din vânzarea de petrol și gaze naturale.
Mecanismul de plafonare a prețurilor a fost construit pe convingerea că Occidentul deține monopolul asupra serviciilor necesare pentru a transporta petrolul din porturile rusești la rafinăriile asiatice, consideră și jurnalistul Nikita Smagin, a cărui activitate se concentrează pe afacerile internaționale.
Astfel, „s-a pornit de la ideea că Rusia lui Putin nu s-ar putea descurca fără tancuri petroliere deținute de Occident”.
„Această credință s-a dovedit a fi incorectă. Rusia a reușit să organizeze un sistem paralel pentru a-și gestiona comerțul cu petrol, adunând o flotă umbră și găsind furnizori de asigurări alternativi.
Aceasta este o stare de lucruri profund nesatisfăcătoare pentru factorii de decizie din Occident, atât din punct de vedere al reputației, cât și din punct de vedere practic.
„A fost clar de la început că va fi aproape imposibil să se elimine complet petrolul rusesc de pe piețele globale, dar existau speranțe puternice potrivit cărora mecanismul de plafonare a prețului va pune cel puțin presiune asupra prețurilor și va pune fluxurile de numerar sub controlul Coaliției Occidentale. Astfel, s-ar fi ajuns în faza în care ar fi fost reduse drastic resursele disponibile pentru efortul militar al mașinăriei de război conduse de la Kremlin.
Rusia, la rândul ei, a fost decisă să-și mențină comerțul cu petrol în afara sistemului controlat de Occident. Și a reușit.
Inițial, prețurile țițeiului rusesc au scăzut semnificativ, iar Moscova a trebuit să cheltuiască bani pentru a construi o flotă din umbră de tancuri petroliere, deoarece cele deținute de Occident nu mai erau disponibile pentru ea.
Veniturile din petrol ale Rusiei lui Putin sunt mai mari decât înainte, totuși. Până acum, mecanismul de plafonare a prețului a fost ineficient”, avertizează și Nikita Smagin.
CITEȘTE ȘI:
Cât a cheltuit Putin în 5 zile pentru a ataca Ucraina. Suma este FABULOASĂ